Partea a treia din interviul dat de Alex Collier, în octombrie 1994

Intrăm oarecum în miezul discuției odată cu partea a treia din interviul acordat de Alex Collier în octombrie 1994. Lucruri foarte serioase, chiar dacă ignorăm ființele extraterestre de care vorbește și de a căror prezență încă nu putem fi siguri, mare parte dintre noi.
Parantezele pătrate sunt un fel de subtitluri, așa cum apar în videoclip. În parantezele rotunde mi-am permis niște adnotări.
„Acesta este adevăratul lor obiectiv, de a permite evoluția tuturor formelor de viață, fără nicio manipulare. Evident, aceasta nu s-a întâmplat pe Pământ și nu suntem singurii, nu se întâmplă pe alte 22 de planete din Galaxia noastră. Dar celelalte planete nu sunt blocate în mocirla în care ne găsim noi aici. Și asta e îngrijorarea lor mai mare pentru că nu ne mișcăm în direcția în care ar trebui (e vorba de octombrie 1994). Avem, fără îndoială, elemente care ne frânează. Și deoarece Pământul a devenit adevăratul „premiu” (și nu numai Pământul, ci și noi)… clar că ne-am îndepărtat de subiect… aș vrea să răspund la întrebările tale.
R: Deci obiectivul fundamental este de a înălța spiritualitatea tuturor viețuitoarelor după modalitatea fiecăruia?
A: Modalitate de evoluție, da. Evoluează după gradul conștiinței lor.
R: Cum și de ce a fost creat Consiliul Andromedei?
A: Nu știu. Știu că a fost creat puțin după războiul lui Orion, un mare război care a durat 600.000 de ani, în galaxia noastră, care a fost în special între rasa umană, de care există mai multe feluri, sute de bilioane de rase umane și cei din rasa reptiliană, care coexistă în galaxia noastră. Nu a existat niciun câștigător, oricum aparent ambele părți au obosit atât de mult în a se ucide că s-au oprit într-un fel de armistițiu nedeclarat. Și știu că în Orion se găsește un mare grup, au un grup politic de-al lor numit Grupul Orion, iar umanii și alte forme de viață s-au reunit și au format Consiliul Andromedei. Și mai sunt și alții, sunt o mică parte din fiecare galaxie, din alte galaxii (au micile lor grupuri și au reuniuni pentru a decide cum să acționeze, sau unde comunică între ei. Există un comerț, un schimb. Un schimb de înțelepciune, de cunoștințe și de esențe, așa ca să permită o evoluție împreună și să funcționeze într-un fel de spațiu de iubire necondiționată.
R: Cred că ești o persoană norocoasă, știu că ai o sarcină dificilă, dar ești foarte norocos să fi primit această înțelepciune. Când a început cooperarea cu ființele umane de pe Pământ?
A: 1980.
R: 1980?
A: 1980.
R: Cum a început, care a fost esența acestei interacțiuni?
[despre motivele pentru care Consiliul Andromedei a început, în 1980, să se implice în problemele Pământului, în mare parte datorită cererilor pleiadeienilor care au interacționat cu oamenii de pe Pământ de mai multe mii de ani; andromedanii lucrează cu pleiadeienii E.T. și siriusienii “A” E.T.]
A: Totul a început cu aceiași pleiadeieni. Pământul a fost o chestiune de dezbatere pentru o lungă perioadă de timp. Interesul real a început când am început să detonăm armele nucleare – noi, ca rasă. Armele nucleare au fost utilizate aici, în trecutul nostru, cu sute de mii de ani în urmă, deoarece au fost războaie aici, între facțiuni diferite, mai ales umane. Pleiadeienii au acceptat și s-au oferit voluntari să se întoarcă aici și să ajute la ridicarea conștiinței planetei. Se pare că ceea ce s-a întâmplat a fost că, atunci când ei au ajuns aici, s-au confruntat cu trecutul lor. Pleiadeienii au avut unele războaie civile incredibile, atât între ei, cât și cu alții. Pleiadeienii erau mutați doar de puțină vreme la o conștiință de densitatea a 4-a și a 5-a și nu au vrut să se implice aici, să se întoarcă din nou într-un spațiu de război.
[despre Zeta Reticuli 2 Greys, Alfa Draconienii din Orion, Grupul Orion, și alți E.T. rău intenționați de pe Sirius B, Rigel și din alte locuri]
Și deoarece Greys (Cenușiii) erau implicați aici, dar și cei din Orion, un mic grup de pe Sirius B și grupul lui Orion și a lui Rigel erau, deasemeni, aici, dar și alții, nu au vrut să se întoarcă să aibă un conflict, astfel încât au început să fie reticenți și să încetinească. Cu alte cuvinte, nu au făcut cât ar fi trebuit. În timp ce se întâmplau toate acestea, au avut loc schimbări în Galaxie, schimbări care se derulau cu viteză. Așa că andromedanii le-au spus: “Ce faceți? Ce se întâmplă și ce ați realizat?” Iar pleiadeienii au răspuns pur și simplu: “Avem dificultăți cu aceasta noi înșine.” Pentru că aceiași pleiadeieni au o cantitate mare de karma cu sistemul nostru solar, cu Marte și Pământul. Ei nu au fost motivați cât ar trebui sau ar fi trebuit să fie, pentru a aduce o schimbare aici. Ei au trimis comunicări guvernelor de pe Pământ, care au fost un eșec complet. Deci, practic au spus că nu știu ce să facă. Astfel că andromedanii au spus: “Ok, o vom face noi, vom acționa noi, pentru că este important pentru toți și vom face un efort.” Andromedanii au fost, probabil, cea mai bună alegere, deoarece ei nu au nicio legătură karmică cu noi, sunt complet neutri, probabil sunt observatori mai buni, datorită acestei neutralități. Așa au preluat frâiele și s-au implicat în 1980. Ei lucrează cu pleiadeienii și siriusienii “A”. Ceea ce fac acum, este că se străduiesc să ridice nivelul conștiințelor. Ei s-au întors în timp, în 1964, pentru a mă contacta. Eu nu sunt singurul, mai sunt și alții, sunt și alte persoane care sunt mediumi sau channelers sau cum vreți să-i numiți, care primesc și ei informații pe un nivel spiritual. Și arcturienii sunt implicați, iar adevărul este că ei vor ca această parte a galaxiei să evolueze. Frâna este sistemul nostru solar, iar aici frâna este conștiința omenirii de pe Pământ. Pământul în sine, ca entitate spirituală, vrea să se mute în densitatea a 4-a sau a 5-a, dar nu poate din cauza conștiinței umanității și poate face aceasta fără omenire… unul din cele două lucruri ar trebui să se întâmple, fie umanitatea va deveni conștientă de ceea ce este, va crește, cum spun andromedanii, fie omenirea trebuie să fie îndepărtată și va părăsi scena pe ușa din spate.
R: ……?
A: Exact, sau orice cuvânt pe care dorești să îl folosești. Dar aceste noțiuni nu implică în mod necesar utilizarea voinței noastre libere. Aceasta este dilema pe care o avem, suntem foarte înrădăcinați în sisteme prin convingerile noastre. Aceste convingeri, aceste credințe, au modelat, zi de zi, ceea ce credem a fi adevărat.
(nota mea – câte din aceste adevăruri în care credem pot fi și verificate? Câte din ele ne-au fost servite pe tavă și le-am luat de bune doar pentru că așa au fost de sute și mii de ani?)
[despre intențiile Consiliului Andromedanilor de a introduce conceptele lor, gândurile și energiile care ne vor ajuta să evoluăm și să facem modificările necesare în conștiință]
Se introduce o uriașă suprapunere de gânduri și de energii care sperăm că va schimba perspectiva unui număr suficient de persoane, până la punctul de a trăi această schimbare de conștiință, și trebuie să o facem repede, până în anul 2001.
[despre necesitatea de a face schimbările adecvate în conștiință până în iulie sau august 2001, surprinzător, o dată cu puțin înainte de fatidicul 11 septembrie 2001]
R: …. într-o anumită lună?
A: Între iulie și august, aceasta este probabilitatea.
R: Ce se va întâmpla în perioada iulie-august 2001?
A: Practic nimic, dar noi creăm viitorul nostru. O mare parte din viitorul nostru, care este identificat cu sistemele noastre de credință, a fost axat pe cartea Revelațiilor, pe alte dezastre profetice care au să se întâmple.
[despre cum E.T. răuvoitori vor folosi profețiile pentru a activa auto-îndeplinirea lor printr-o serie de evenimente ce ar putea duce la o distrugere globală a omenirii.]
R: Deci vorbim despre auto-împlinirea profețiilor?
A: Da, le vom crea literalmente, vom crea literalmente sfârșitul nostru. De ce să investim în sistemele noastre de credință? Ce spun credințele noastre? Că nu suntem suficienți de maturi, de dezvoltați ca să avem grijă de noi, deci avem nevoie de cineva care să o facă pentru noi. Și aceasta este rețeta dezastrului total.
(nota mea – Apocalipsa ajută entitățile ca să cădem cu totul sub conducerea lor. De fapt ele nu înțeleg evoluția, deci dacă ne vom autodistruge, ele nu se vor simți răspunzătoare cu nimic; ele nu văd alte cale, oricum)
De ce, cine ar vrea să vină aici să ne salveze de noi înșine?
De ce să ne spună ce ar trebui să facem?
(nota mea – conducerile nu au vreun interes, sunt atașate de fotoliile lor călduțe, iar oamenii simpli sunt depășiți de problemele lor cotidiene și sunt dezbinați și neinteresați de viitorul Terrei. Nu au informații și de atâtea mii de ani au creierul spălat.)
[Noi nu ne asumăm responsabilitatea pentru noi înșine]
Noi nu ne asumăm responsabilitatea pentru noi înșine. Andromedanii spun că Planul Divin este libertatea. Orice salvator care ar veni aici să intervină direct în salvarea noastră, ne va lua libertatea.
R: De aceea întreg sistemul de credință a fost parte a sistemului de control pus în aplicare de la începuturi.
A: Exact. O mare parte din acest sistem a fost manipulat de Greys (Cenușii) și de Orion. Și dacă aveți facultatea de a călători înapoi în timp, este foarte ușor să manipulezi viitorul, este foarte simplu. Manipularea au făcut-o într-un mod incredibil. Știi, nu au fost aici de mii de ani, cum spune guvernul nostru. Greys (Cenușiii) sunt aici de fapt doar de 59 de ani, au abilitatea de a folosi călătoriile în timp. (deci din 1935)”

Poezii de la grădinița anilor 1968-1971

Miaunică

Miaunică e-o pisică

Mică, mică, mititică.

Cu mustățile de nea

Și cu bot de catifea.

Păru-i negru, mătăsos

Subțirel e și lucios.

 

Și-n picioare e-ncălțată

Cu ghetuțe moi de vată.

Astea-s ghete sau pernuțe?

Stau în ele cinci gheruțe

Și când vine-un șoricel,

Tipa, tipa, după el.

 

Motocel

Mărunțel cât un cercel

N-are-astâmpăr Motocel,

Cel mai mic dintre pisoi –

Ia să îl privim și noi!

 

Cum se scoală, nu se spală.

Dă întâi la blid năvală

Și din lapte-un pic nu lasă

Celorlalți pisoi din casă.

 

Pe mustăți stropit, pe blană,

Frățiorii-și ia la goană.

 

Pisoiul

Un pisoi cât portocala

Se juca de-a ala-bala

Cu o minge de hârtie

Roșie și albăstrie,

Mică, cum îmi place mie.

Pisoiul (variantă)
Un pisoi cât portocala
Se juca de-a ala-bala
Cu o minge de hârtie.
O-nvârtea și-o da de-a dura
Când cu laba, când cu gura.

Omul de zăpadă

Sprijinit într-un toiag

Stă-n ogradă un moșneag.

Poartă-n cap o oală veche

Răsturnată pe-o ureche.

 

Ochii negri și lucioși

Sunt cărbuni din vatră scoși

Nu-i lipsește nici lulea

Parcă pufăie cu ea!

 

Iar pe piept, perechi, perechi

Are moșul nasturi vechi.

Și mai are un nas roș

Ca o creastă de cocoș.

 

Fulgul de nea

Pe obraz, pe nas, pe umăr

Tot cad fulgii fără număr.

S-a oprit în palmă unul

Iute, iute, închid pumnul.

 

Am în mân-un strop de rouă

Sau un bob de apă? Plouă?

S-a topit în mâna mea

Ca o lacrimă de nea…

Desfac pumnul…

Unde-i fulgul?

 

Moș Crăciun

Moș Crăciun a tot umblat

Prin troiene și nămeți

Să-mi aducă-un ursuleț,

Nu un urs adevărat.

 

Că-n pădurile de fagi

Urșii mari acuma dorm,

Zmeură visând și fragi

Și tot mormăie în somn.

 

Însă ursul meu de pluș

Ursulețul meu cel brun

Zice să pornim de-acum

Sus pe deal la săniuș.

 

Mama

Cine vă-ngrijește,

Cine vă iubește,

Zi de zi muncește

Pentru a vă crește?

 

Ne dăm seama

Este mama!

 

De sunteți vreodată

Triști sau supărați,

Cine vă sărută

Ochii-nlăcrimați?

 

Basme minunate

Cine povestește?

Jucării frumoase

Cine dăruiește?

 

Ne dăm seama

Este mama!

 

E ziua ta

 

E ziua ta

Măicuța mea cea bună!

Dacă-aș putea

Ți-aș prinde în cunună

Toți trandafirii zărilor, ușori

Și cântecele ca pe niște flori

Și razele de soare și de lună

Pe toate ți le-aș prinde în cunună.

 

Dar până cresc, nu pot,

Oricât aș vrea, decât

Să te sărut,

Măicuța mea!

 

E ziua ta

E ziua ta, măicuță!

Te-așteaptă flori pe masă

Și-un dar micuț te-așteaptă

Când ai să vii acasă.

 

Am să-ți sărut obrajii

La piept când mă vei ține

Și mâinile ce n-au

Odihnă pentru mine.

 

Ghiocelul

Spre sfârșit de iarnă grea,

De sub pătura de nea,

S-a ivit un ghiocel

Aninat ca un cercel,

Într-un vârf de firicel,

Ghiocel-clopoțel.

 

El a dat de veste, el

Că dorita primăvară

A venit din nou în țară

Cu căldură și cu soare

Pentru fiecare floare.

 

Un cămin de păsărele

În pădure la cămin

Zarvă mare în pridvor!

Unii pleacă, alții vin

De la treburile lor.

 

La bucătărie

Și prin dormitoare

Bat din aripioare

Fac gospodărie!

 

Două codobaturi

Mătură sub paturi.

Două gheonoaie

Spală rufe-n ploaie.

 

Două pitulici

Adună furnici.

Și două rățuște

Răsucesc găluște!

 

Numai cucul, moș portar,

Care n-are altă treabă,

Stă pe-o creangă de arțar

Și pe toată lumea-ntreabă:

• Cu? Cu?…

 

Batista

Batista mea-i micuță

Și nasu-i mititel

Voi fi copil cuminte

Să am grijă de el.

Nu vreau să zică lumea

Uite-l pe Murdărel.

 

Grădinița

Grădinița mea iubită,

Bine te-am găsit!

Ești atâta de frumoasă

Cum nici n-am gândit.

Râde soarele-n fereastră,

Florile zâmbesc,

Iar păpușile frumoase

Din dulap privesc.

Ce să spun, sunt fericită

Că pot învăța

Într-o școală minunată

Cum e grădinița mea.

 

Numărători

Unu, doi,

Stai cu noi.

Trei, patru,

Hai la teatru.

Cinci, șase, șapte,

Hai să bem cafea cu lapte.

Opt, nouă, zece,

El să plece.

 

Numărătoare

• O alună, două, trei

Veveriță, tu nu vrei?

• Ba vreau patru, cinci și șase

Că alunele-s gustoase!

• Îți dau șapte, opt și nouă

Dac-o să ne spui și nouă

Când o să ajungă-ncoace

Iarna cu zece cojoace!

 

Veverița socoti:

• Parcă nouă zile-ar fi

Parcă opt, ba parcă șapte-mi pare…

Spune-mi, vânt, tu nu știi oare?

Vântul s-a zburlit – Ba da!

Șase, cinci, așa ceva!

Și-ai s-auzi prin fagi, prin tei

Cât spui patru, cât spui trei

Cât spui două, cât spui una

Viscolind pe-aici într-una!

 

Fetița alintată

• Mamă, coase-mi paltonașul!
• Mamă, mi s-a rupt rochița!
• Prinde-mi, mamă, gulerașul!

S-alinta mereu fetița.

 

Și de treburi câte are

Nici să doarmă n-are când.

• De mi-ar crește fata mare,

Să m-ajute mai curând!…

 

Vine fata alintată:

• Mamă, coase-mi ciorăpiorul!

Dar măicuța supărată

A luat-o mai cu zorul.

• Uite ac și uite ață,

Nu mai ești fetiță mică.

Ia, împunge și te-nvață

Să mai coși și singurică.

 

Păpușica

Am o păpușică mică, mică

E bolnavă sărăcuța!

Îi dau ceai, nu vrea să bea!

Doctorii nu vrea să ia!

Vrea bomboane, ciocolată,

Prăjituri și înghețată.

Dar decât să-i facă rău

Mai bine le mănânc eu.

N-am dreptate, dragi copii?

Numai mamă să nu fii!

 

Nani, pui!

Dormi, fetiță somnoroasă,

Să-mi crești mare și frumoasă.

Să-i fii dragă orișicui,

Nani, pui!

 

Dormi cu mama, băiețel

Să-mi crești-nalt și subțirel

Și frumos cum altul nu-i,

Nani, pui!

 

Ursulețul

Ursulețul meu nu știe

Nici măcar o poezie.

Dar eu știu câte poftești!

 

Ți le spun dacă dorești.

Ursu-i tare mititel,

Învăț eu și pentru el.

 

Cocoșul

Cocoșel cu creasta creață

Cântă dis-de-dimineață.

E-ncălțat cu ciuboțele,

În urechi poartă inele

Și pe cap un piepten roș

Știm și noi c-avem cocoș!

 

Puișorul cafeniu

A ieșit din ou la soare

Cel din urmă puișor.

Se usucă pe-aripioare

Și-o pornește binișor.

 

Stă găina la-ndoială,

Că din șapte puișori

Șase-s galbeni-gălbiori

(Ghemotoace de beteală)

 

Numai cel de la sfârșit,

A ieșit mai ponosit.

Și se-ntreabă speriată:

• Nu cumva-i de ciocolată?!

 

Iepurașul

Am găsit un iepuraș,

La cosit, pe grui.

Îl pierduse prin trifoi

Poate mama lui.

 

L-am luat și l-am adus

Pân-la mine-acasă.

Tremura în mâna mea

Blana lui frumoasă.

 

Nu te teme, iepuraș,

Am livada plină!

Și-o să-ți dau, să crești voinic

Varză din grădină.

 

Moș Andrușca

Moș Andrușca, iepuraș,

A pornit-o spre oraș.

Cu chitara în spinare

Ca să facă o cântare.

 

Dar vulpoiul vânător,

Stă cu pușca la picior.

Uite-l cum ridică pușca

Și-l împușcă pe Andrușca!

Pif, paf! Măi pușcaș,

Unde-i bietul iepuraș?

 

Școala iepurașilor

Pe sub cerul de sineală

Iepurii se duc la școală.

Știi tu unde-i școala lor?

E-n grădina de legume.

Au la carte note bune,

Că sunt foarte silitori.

Cu ghiozdanul gol acasă

Se întorc pe înserat.

Fiindcă, vai, ce păcat!

Cărțile din foi de varză

Iepurașii le-au mâncat!

 

Toamna

Toți acei ce-ntreaga vară,

Au lucrat din zori în seară

Toamna, cu roade bogate,

Au și fructe, și bucate.

Mere, pere în panere,

Prune bune și alune

Și gutui amărui

Cu puf galben ca de pui.

Și tot felul de legume

De nu le mai știi pe nume!

 

Ploaia

Pic, pic, pic,

Cine-i oare, cine?

Pic, pic, pic

Iată ploaia vine,

Vine pe furiș,

Pe acoperiș

Printre rămurele

Și pe floricele

Ba o simt și eu

Pe năsucul meu.

 

Plici, plici, plici,

Ploaia s-a-ntețit.

Plici, plici, plici,

Nu e de glumit

Vine mânioasă

Mă gonește-n casă.

 

Toamna

Sunt acum struguri și mere,

Dar nu mai sunt rândunele.

Multe flori sunt veștejite,

Frunzele-s îngălbenite.

Iar pomii rămân goi,

S-a dus vara de la noi!

Păsărelele-au plecat,

Frunzele s-au scuturat.

Vântul suflă și ne zice –

Vine, vine, iarna rece

Cu zăpadă și cu ploi.

Să ne pregătim și noi!