Archive for aprilie, 2019
Partea a treia din interviul dat de Alex Collier, în octombrie 1994
Intrăm oarecum în miezul discuției odată cu partea a treia din interviul acordat de Alex Collier în octombrie 1994. Lucruri foarte serioase, chiar dacă ignorăm ființele extraterestre de care vorbește și de a căror prezență încă nu putem fi siguri, mare parte dintre noi.
Parantezele pătrate sunt un fel de subtitluri, așa cum apar în videoclip. În parantezele rotunde mi-am permis niște adnotări.
„Acesta este adevăratul lor obiectiv, de a permite evoluția tuturor formelor de viață, fără nicio manipulare. Evident, aceasta nu s-a întâmplat pe Pământ și nu suntem singurii, nu se întâmplă pe alte 22 de planete din Galaxia noastră. Dar celelalte planete nu sunt blocate în mocirla în care ne găsim noi aici. Și asta e îngrijorarea lor mai mare pentru că nu ne mișcăm în direcția în care ar trebui (e vorba de octombrie 1994). Avem, fără îndoială, elemente care ne frânează. Și deoarece Pământul a devenit adevăratul „premiu” (și nu numai Pământul, ci și noi)… clar că ne-am îndepărtat de subiect… aș vrea să răspund la întrebările tale.
R: Deci obiectivul fundamental este de a înălța spiritualitatea tuturor viețuitoarelor după modalitatea fiecăruia?
A: Modalitate de evoluție, da. Evoluează după gradul conștiinței lor.
R: Cum și de ce a fost creat Consiliul Andromedei?
A: Nu știu. Știu că a fost creat puțin după războiul lui Orion, un mare război care a durat 600.000 de ani, în galaxia noastră, care a fost în special între rasa umană, de care există mai multe feluri, sute de bilioane de rase umane și cei din rasa reptiliană, care coexistă în galaxia noastră. Nu a existat niciun câștigător, oricum aparent ambele părți au obosit atât de mult în a se ucide că s-au oprit într-un fel de armistițiu nedeclarat. Și știu că în Orion se găsește un mare grup, au un grup politic de-al lor numit Grupul Orion, iar umanii și alte forme de viață s-au reunit și au format Consiliul Andromedei. Și mai sunt și alții, sunt o mică parte din fiecare galaxie, din alte galaxii (au micile lor grupuri și au reuniuni pentru a decide cum să acționeze, sau unde comunică între ei. Există un comerț, un schimb. Un schimb de înțelepciune, de cunoștințe și de esențe, așa ca să permită o evoluție împreună și să funcționeze într-un fel de spațiu de iubire necondiționată.
R: Cred că ești o persoană norocoasă, știu că ai o sarcină dificilă, dar ești foarte norocos să fi primit această înțelepciune. Când a început cooperarea cu ființele umane de pe Pământ?
A: 1980.
R: 1980?
A: 1980.
R: Cum a început, care a fost esența acestei interacțiuni?
[despre motivele pentru care Consiliul Andromedei a început, în 1980, să se implice în problemele Pământului, în mare parte datorită cererilor pleiadeienilor care au interacționat cu oamenii de pe Pământ de mai multe mii de ani; andromedanii lucrează cu pleiadeienii E.T. și siriusienii “A” E.T.]
A: Totul a început cu aceiași pleiadeieni. Pământul a fost o chestiune de dezbatere pentru o lungă perioadă de timp. Interesul real a început când am început să detonăm armele nucleare – noi, ca rasă. Armele nucleare au fost utilizate aici, în trecutul nostru, cu sute de mii de ani în urmă, deoarece au fost războaie aici, între facțiuni diferite, mai ales umane. Pleiadeienii au acceptat și s-au oferit voluntari să se întoarcă aici și să ajute la ridicarea conștiinței planetei. Se pare că ceea ce s-a întâmplat a fost că, atunci când ei au ajuns aici, s-au confruntat cu trecutul lor. Pleiadeienii au avut unele războaie civile incredibile, atât între ei, cât și cu alții. Pleiadeienii erau mutați doar de puțină vreme la o conștiință de densitatea a 4-a și a 5-a și nu au vrut să se implice aici, să se întoarcă din nou într-un spațiu de război.
[despre Zeta Reticuli 2 Greys, Alfa Draconienii din Orion, Grupul Orion, și alți E.T. rău intenționați de pe Sirius B, Rigel și din alte locuri]
Și deoarece Greys (Cenușiii) erau implicați aici, dar și cei din Orion, un mic grup de pe Sirius B și grupul lui Orion și a lui Rigel erau, deasemeni, aici, dar și alții, nu au vrut să se întoarcă să aibă un conflict, astfel încât au început să fie reticenți și să încetinească. Cu alte cuvinte, nu au făcut cât ar fi trebuit. În timp ce se întâmplau toate acestea, au avut loc schimbări în Galaxie, schimbări care se derulau cu viteză. Așa că andromedanii le-au spus: “Ce faceți? Ce se întâmplă și ce ați realizat?” Iar pleiadeienii au răspuns pur și simplu: “Avem dificultăți cu aceasta noi înșine.” Pentru că aceiași pleiadeieni au o cantitate mare de karma cu sistemul nostru solar, cu Marte și Pământul. Ei nu au fost motivați cât ar trebui sau ar fi trebuit să fie, pentru a aduce o schimbare aici. Ei au trimis comunicări guvernelor de pe Pământ, care au fost un eșec complet. Deci, practic au spus că nu știu ce să facă. Astfel că andromedanii au spus: “Ok, o vom face noi, vom acționa noi, pentru că este important pentru toți și vom face un efort.” Andromedanii au fost, probabil, cea mai bună alegere, deoarece ei nu au nicio legătură karmică cu noi, sunt complet neutri, probabil sunt observatori mai buni, datorită acestei neutralități. Așa au preluat frâiele și s-au implicat în 1980. Ei lucrează cu pleiadeienii și siriusienii “A”. Ceea ce fac acum, este că se străduiesc să ridice nivelul conștiințelor. Ei s-au întors în timp, în 1964, pentru a mă contacta. Eu nu sunt singurul, mai sunt și alții, sunt și alte persoane care sunt mediumi sau channelers sau cum vreți să-i numiți, care primesc și ei informații pe un nivel spiritual. Și arcturienii sunt implicați, iar adevărul este că ei vor ca această parte a galaxiei să evolueze. Frâna este sistemul nostru solar, iar aici frâna este conștiința omenirii de pe Pământ. Pământul în sine, ca entitate spirituală, vrea să se mute în densitatea a 4-a sau a 5-a, dar nu poate din cauza conștiinței umanității și poate face aceasta fără omenire… unul din cele două lucruri ar trebui să se întâmple, fie umanitatea va deveni conștientă de ceea ce este, va crește, cum spun andromedanii, fie omenirea trebuie să fie îndepărtată și va părăsi scena pe ușa din spate.
R: ……?
A: Exact, sau orice cuvânt pe care dorești să îl folosești. Dar aceste noțiuni nu implică în mod necesar utilizarea voinței noastre libere. Aceasta este dilema pe care o avem, suntem foarte înrădăcinați în sisteme prin convingerile noastre. Aceste convingeri, aceste credințe, au modelat, zi de zi, ceea ce credem a fi adevărat.
(nota mea – câte din aceste adevăruri în care credem pot fi și verificate? Câte din ele ne-au fost servite pe tavă și le-am luat de bune doar pentru că așa au fost de sute și mii de ani?)
[despre intențiile Consiliului Andromedanilor de a introduce conceptele lor, gândurile și energiile care ne vor ajuta să evoluăm și să facem modificările necesare în conștiință]
Se introduce o uriașă suprapunere de gânduri și de energii care sperăm că va schimba perspectiva unui număr suficient de persoane, până la punctul de a trăi această schimbare de conștiință, și trebuie să o facem repede, până în anul 2001.
[despre necesitatea de a face schimbările adecvate în conștiință până în iulie sau august 2001, surprinzător, o dată cu puțin înainte de fatidicul 11 septembrie 2001]
R: …. într-o anumită lună?
A: Între iulie și august, aceasta este probabilitatea.
R: Ce se va întâmpla în perioada iulie-august 2001?
A: Practic nimic, dar noi creăm viitorul nostru. O mare parte din viitorul nostru, care este identificat cu sistemele noastre de credință, a fost axat pe cartea Revelațiilor, pe alte dezastre profetice care au să se întâmple.
[despre cum E.T. răuvoitori vor folosi profețiile pentru a activa auto-îndeplinirea lor printr-o serie de evenimente ce ar putea duce la o distrugere globală a omenirii.]
R: Deci vorbim despre auto-împlinirea profețiilor?
A: Da, le vom crea literalmente, vom crea literalmente sfârșitul nostru. De ce să investim în sistemele noastre de credință? Ce spun credințele noastre? Că nu suntem suficienți de maturi, de dezvoltați ca să avem grijă de noi, deci avem nevoie de cineva care să o facă pentru noi. Și aceasta este rețeta dezastrului total.
(nota mea – Apocalipsa ajută entitățile ca să cădem cu totul sub conducerea lor. De fapt ele nu înțeleg evoluția, deci dacă ne vom autodistruge, ele nu se vor simți răspunzătoare cu nimic; ele nu văd alte cale, oricum)
De ce, cine ar vrea să vină aici să ne salveze de noi înșine?
De ce să ne spună ce ar trebui să facem?
(nota mea – conducerile nu au vreun interes, sunt atașate de fotoliile lor călduțe, iar oamenii simpli sunt depășiți de problemele lor cotidiene și sunt dezbinați și neinteresați de viitorul Terrei. Nu au informații și de atâtea mii de ani au creierul spălat.)
[Noi nu ne asumăm responsabilitatea pentru noi înșine]
Noi nu ne asumăm responsabilitatea pentru noi înșine. Andromedanii spun că Planul Divin este libertatea. Orice salvator care ar veni aici să intervină direct în salvarea noastră, ne va lua libertatea.
R: De aceea întreg sistemul de credință a fost parte a sistemului de control pus în aplicare de la începuturi.
A: Exact. O mare parte din acest sistem a fost manipulat de Greys (Cenușii) și de Orion. Și dacă aveți facultatea de a călători înapoi în timp, este foarte ușor să manipulezi viitorul, este foarte simplu. Manipularea au făcut-o într-un mod incredibil. Știi, nu au fost aici de mii de ani, cum spune guvernul nostru. Greys (Cenușiii) sunt aici de fapt doar de 59 de ani, au abilitatea de a folosi călătoriile în timp. (deci din 1935)”
Poezii de la grădinița anilor 1968-1971
Miaunică
Miaunică e-o pisică
Mică, mică, mititică.
Cu mustățile de nea
Și cu bot de catifea.
Păru-i negru, mătăsos
Subțirel e și lucios.
Și-n picioare e-ncălțată
Cu ghetuțe moi de vată.
Astea-s ghete sau pernuțe?
Stau în ele cinci gheruțe
Și când vine-un șoricel,
Tipa, tipa, după el.
Motocel
Mărunțel cât un cercel
N-are-astâmpăr Motocel,
Cel mai mic dintre pisoi –
Ia să îl privim și noi!
Cum se scoală, nu se spală.
Dă întâi la blid năvală
Și din lapte-un pic nu lasă
Celorlalți pisoi din casă.
Pe mustăți stropit, pe blană,
Frățiorii-și ia la goană.
Pisoiul
Un pisoi cât portocala
Se juca de-a ala-bala
Cu o minge de hârtie
Roșie și albăstrie,
Mică, cum îmi place mie.
Pisoiul (variantă)
Un pisoi cât portocala
Se juca de-a ala-bala
Cu o minge de hârtie.
O-nvârtea și-o da de-a dura
Când cu laba, când cu gura.
Omul de zăpadă
Sprijinit într-un toiag
Stă-n ogradă un moșneag.
Poartă-n cap o oală veche
Răsturnată pe-o ureche.
Ochii negri și lucioși
Sunt cărbuni din vatră scoși
Nu-i lipsește nici lulea
Parcă pufăie cu ea!
Iar pe piept, perechi, perechi
Are moșul nasturi vechi.
Și mai are un nas roș
Ca o creastă de cocoș.
Fulgul de nea
Pe obraz, pe nas, pe umăr
Tot cad fulgii fără număr.
S-a oprit în palmă unul
Iute, iute, închid pumnul.
Am în mân-un strop de rouă
Sau un bob de apă? Plouă?
S-a topit în mâna mea
Ca o lacrimă de nea…
Desfac pumnul…
Unde-i fulgul?
Moș Crăciun
Moș Crăciun a tot umblat
Prin troiene și nămeți
Să-mi aducă-un ursuleț,
Nu un urs adevărat.
Că-n pădurile de fagi
Urșii mari acuma dorm,
Zmeură visând și fragi
Și tot mormăie în somn.
Însă ursul meu de pluș
Ursulețul meu cel brun
Zice să pornim de-acum
Sus pe deal la săniuș.
Mama
Cine vă-ngrijește,
Cine vă iubește,
Zi de zi muncește
Pentru a vă crește?
Ne dăm seama
Este mama!
De sunteți vreodată
Triști sau supărați,
Cine vă sărută
Ochii-nlăcrimați?
Basme minunate
Cine povestește?
Jucării frumoase
Cine dăruiește?
Ne dăm seama
Este mama!
E ziua ta
E ziua ta
Măicuța mea cea bună!
Dacă-aș putea
Ți-aș prinde în cunună
Toți trandafirii zărilor, ușori
Și cântecele ca pe niște flori
Și razele de soare și de lună
Pe toate ți le-aș prinde în cunună.
Dar până cresc, nu pot,
Oricât aș vrea, decât
Să te sărut,
Măicuța mea!
E ziua ta
E ziua ta, măicuță!
Te-așteaptă flori pe masă
Și-un dar micuț te-așteaptă
Când ai să vii acasă.
Am să-ți sărut obrajii
La piept când mă vei ține
Și mâinile ce n-au
Odihnă pentru mine.
Ghiocelul
Spre sfârșit de iarnă grea,
De sub pătura de nea,
S-a ivit un ghiocel
Aninat ca un cercel,
Într-un vârf de firicel,
Ghiocel-clopoțel.
El a dat de veste, el
Că dorita primăvară
A venit din nou în țară
Cu căldură și cu soare
Pentru fiecare floare.
Un cămin de păsărele
În pădure la cămin
Zarvă mare în pridvor!
Unii pleacă, alții vin
De la treburile lor.
La bucătărie
Și prin dormitoare
Bat din aripioare
Fac gospodărie!
Două codobaturi
Mătură sub paturi.
Două gheonoaie
Spală rufe-n ploaie.
Două pitulici
Adună furnici.
Și două rățuște
Răsucesc găluște!
Numai cucul, moș portar,
Care n-are altă treabă,
Stă pe-o creangă de arțar
Și pe toată lumea-ntreabă:
- Cu? Cu?…
Batista
Batista mea-i micuță
Și nasu-i mititel
Voi fi copil cuminte
Să am grijă de el.
Nu vreau să zică lumea
Uite-l pe Murdărel.
Grădinița
Grădinița mea iubită,
Bine te-am găsit!
Ești atâta de frumoasă
Cum nici n-am gândit.
Râde soarele-n fereastră,
Florile zâmbesc,
Iar păpușile frumoase
Din dulap privesc.
Ce să spun, sunt fericită
Că pot învăța
Într-o școală minunată
Cum e grădinița mea.
Numărători
Unu, doi,
Stai cu noi.
Trei, patru,
Hai la teatru.
Cinci, șase, șapte,
Hai să bem cafea cu lapte.
Opt, nouă, zece,
El să plece.
Numărătoare
- O alună, două, trei
Veveriță, tu nu vrei?
- Ba vreau patru, cinci și șase
Că alunele-s gustoase!
- Îți dau șapte, opt și nouă
Dac-o să ne spui și nouă
Când o să ajungă-ncoace
Iarna cu zece cojoace!
Veverița socoti:
- Parcă nouă zile-ar fi
Parcă opt, ba parcă șapte-mi pare…
Spune-mi, vânt, tu nu știi oare?
Vântul s-a zburlit – Ba da!
Șase, cinci, așa ceva!
Și-ai s-auzi prin fagi, prin tei
Cât spui patru, cât spui trei
Cât spui două, cât spui una
Viscolind pe-aici într-una!
Fetița alintată
- Mamă, coase-mi paltonașul!
- Mamă, mi s-a rupt rochița!
- Prinde-mi, mamă, gulerașul!
S-alinta mereu fetița.
Și de treburi câte are
Nici să doarmă n-are când.
- De mi-ar crește fata mare,
Să m-ajute mai curând!…
Vine fata alintată:
- Mamă, coase-mi ciorăpiorul!
Dar măicuța supărată
A luat-o mai cu zorul.
- Uite ac și uite ață,
Nu mai ești fetiță mică.
Ia, împunge și te-nvață
Să mai coși și singurică.
Păpușica
Am o păpușică mică, mică
E bolnavă sărăcuța!
Îi dau ceai, nu vrea să bea!
Doctorii nu vrea să ia!
Vrea bomboane, ciocolată,
Prăjituri și înghețată.
Dar decât să-i facă rău
Mai bine le mănânc eu.
N-am dreptate, dragi copii?
Numai mamă să nu fii!
Nani, pui!
Dormi, fetiță somnoroasă,
Să-mi crești mare și frumoasă.
Să-i fii dragă orișicui,
Nani, pui!
Dormi cu mama, băiețel
Să-mi crești-nalt și subțirel
Și frumos cum altul nu-i,
Nani, pui!
Ursulețul
Ursulețul meu nu știe
Nici măcar o poezie.
Dar eu știu câte poftești!
Ți le spun dacă dorești.
Ursu-i tare mititel,
Învăț eu și pentru el.
Cocoșul
Cocoșel cu creasta creață
Cântă dis-de-dimineață.
E-ncălțat cu ciuboțele,
În urechi poartă inele
Și pe cap un piepten roș
Știm și noi c-avem cocoș!
Puișorul cafeniu
A ieșit din ou la soare
Cel din urmă puișor.
Se usucă pe-aripioare
Și-o pornește binișor.
Stă găina la-ndoială,
Că din șapte puișori
Șase-s galbeni-gălbiori
(Ghemotoace de beteală)
Numai cel de la sfârșit,
A ieșit mai ponosit.
Și se-ntreabă speriată:
- Nu cumva-i de ciocolată?!
Iepurașul
Am găsit un iepuraș,
La cosit, pe grui.
Îl pierduse prin trifoi
Poate mama lui.
L-am luat și l-am adus
Pân-la mine-acasă.
Tremura în mâna mea
Blana lui frumoasă.
Nu te teme, iepuraș,
Am livada plină!
Și-o să-ți dau, să crești voinic
Varză din grădină.
Moș Andrușca
Moș Andrușca, iepuraș,
A pornit-o spre oraș.
Cu chitara în spinare
Ca să facă o cântare.
Dar vulpoiul vânător,
Stă cu pușca la picior.
Uite-l cum ridică pușca
Și-l împușcă pe Andrușca!
Pif, paf! Măi pușcaș,
Unde-i bietul iepuraș?
Școala iepurașilor
Pe sub cerul de sineală
Iepurii se duc la școală.
Știi tu unde-i școala lor?
E-n grădina de legume.
Au la carte note bune,
Că sunt foarte silitori.
Cu ghiozdanul gol acasă
Se întorc pe înserat.
Fiindcă, vai, ce păcat!
Cărțile din foi de varză
Iepurașii le-au mâncat!
Toamna
Toți acei ce-ntreaga vară,
Au lucrat din zori în seară
Toamna, cu roade bogate,
Au și fructe, și bucate.
Mere, pere în panere,
Prune bune și alune
Și gutui amărui
Cu puf galben ca de pui.
Și tot felul de legume
De nu le mai știi pe nume!
Ploaia
Pic, pic, pic,
Cine-i oare, cine?
Pic, pic, pic
Iată ploaia vine,
Vine pe furiș,
Pe acoperiș
Printre rămurele
Și pe floricele
Ba o simt și eu
Pe năsucul meu.
Plici, plici, plici,
Ploaia s-a-ntețit.
Plici, plici, plici,
Nu e de glumit
Vine mânioasă
Mă gonește-n casă.
Toamna
Sunt acum struguri și mere,
Dar nu mai sunt rândunele.
Multe flori sunt veștejite,
Frunzele-s îngălbenite.
Iar pomii rămân goi,
S-a dus vara de la noi!
Păsărelele-au plecat,
Frunzele s-au scuturat.
Vântul suflă și ne zice –
Vine, vine, iarna rece
Cu zăpadă și cu ploi.
Să ne pregătim și noi!