Castelul din cărţi de joc

11 Martie 2014 at 1:33 pm 4 comentarii

Cu ce piese de joc va construiti zilnic strategiile? Eu am ramas fidela jocului de remi sau rummy, cum e cunoscut intre vorbitorii de limba engleza. Cand eram mica-mica jucam numai pacalici si pe vremea aia nu stiam sa pierd. Senzatia de „ai ramas pacalici” era prea puternica si greu de suportat cand abia deschizi ochii spre lume. Dar o data cu alte jocuri am descoperit frumusetea lor si nu mi-a mai parut rau daca pierdeam. De dragul jocului incepeam altul, si altul, tot asa... Dar incet-incet m-am maturizat sau… am incercat! Jocurile deveneau mai rare, iar viata nu aducea satisfactia „mult visata”. Drept care mi-am reevaluat atuurile (exista atu si la remi), asii, numerele norocoase si am ajuns la concluzia ca viata e un castel din carti de joc. Si atunci se impune sa te joci frumos si sa nu plangi cand pierzi. Dimpotriva, trebuie sa detectezi experienta cu care ai ramas si care se numeste dezvoltare spirituala. Daca reusesti sa joci jocul preferat si sa te simti implinit inseamna ca sufletul tau e pe calea cea buna.

***

Viata poate fi privita ca o partida de remi. In fiecare dimineata ai anumite piese pe care le poti folosi, primesti de-a lungul zilei alte piese si cu ele formezi ceva ce iti place. Prin legea atractiei atragi acele piese care rezoneaza cu fiinta ta, cu convingerile tale daca le ai. Pot sa am piese care formeaza ceva… uluitor, dar a doua zi toate astea dispar si raman doar cu cateva piese. Pot sa am piese mediocre, si atunci sunt atenta la joc. Atat de atenta, incat pierd din vedere farmecul jocului. Nu cumva asa se intampla cu multi dintre noi? Viata ne ofera uneori piese mediocre si, absorbiti de joc, luam totul prea in serios. Daca ne-am lua atentia de la joc si ne-am uita in jur, am gasi fie piesele care ne lipsesc, fie am putea rezona cu piese ce ne aduc bucuria si nu grija zilnica, grija ca piesele potrivite nu vor veni… Bucurati-va de joc si veti atrage piesele potrivite! E totuna sa castigati sau sa pierdeti la sfarsitul unei zile! Conteaza sa va jucati frumos, caci a doua zi o veti lua de la capat!

***

Deja am luat-o eu prea in serios! Tonul din aceste texte devine prea filosofic… :))
Nu m-a atras niciodata sahul prea mult. Acum cred ca stiu de ce. Nu mi-ar placea ca la sfarsitul zilei sa primesc mat! :))

E prea mult ca sa supoooort.. of… of
Nu mai vreau sah nici mort!!
Sunt precum o dulce mimoza
Viata asta nu-i prea roza!

Hmm, mintea mea joaca iar sah?
Se sperie ca de drac!
Draga minte, hai sa-nveti
Altceva, poa’ te destepti!

Daca cineva-ti da mat
Nu te speria indat’!
Stai molcom si vezi-ti treaba
Ca nu esti aici degeaba!

Anunțuri

Entry filed under: Spiritualitate.

Cafeneaua Francesca din Cluj, o incantare! Liturghia tacuta

4 comentarii Add your own

  • 1. racoltapetru6  |  18 Martie 2014 la 11:51 am

    Mă bucur să poposesc la tine, fiindcă nu-ți mai știam adresa și vroiam să văd ce-ai mai scris în ultima vreme. Regret că nu-ți place șahul, dar și remy e un joc plăcut. Viața o aseamănă fiecare cu ceea ce îi e mai cunoscut. Unii cu o partidă de poker, alții cu o piesă de teatru, și nu poți să spui că greșește vreunul.
    Mulțumesc pentru lectură și îți doresc o zi cât mai perfectă! 🙂

    Răspunde
  • 2. zaraza26  |  18 Martie 2014 la 12:10 pm

    Nu sunt consecventa aici. Momentan postez constant pe facebook. Singurul drum pe care merg constant e drumul spre mine insami, implicit spre dezvoltare spirituala. 🙂

    Răspunde
  • 3. Şerban Stănescu  |  8 Februarie 2015 la 12:37 pm

    Da, am reflectat şi eu de multe ori cu privire la joc, energia jocului („Lăsaţi copii să vină la mine…”), detaşarea de evenimente, dar poate cele mai interesante meditaţii, le prilejuieşte cuvântul „greşeală” sau „eşec”. Asupra acestor cuvinte, am meditat îndelung şi am ajuns la concluzia că numim „eşec” ceva neterminat şi peste care trecem prera repede. Pentru că altfel, toate sunt ETAPE. Învăţătura este totuşi un proces, nicidecum un instantaneu al unei secunde…
    Deşi, un instantaneu, poate releva un anumit nivel de înţelegere, e drept şi asta!

    Răspunde
    • 4. zaraza26  |  12 August 2016 la 2:59 pm

      Corect (desi nu sunt in masura sa apreciez eu afirmatiile tale) cu concluziile asupra esecului, dar mi se pare cel putin la fel de important sa ne gandim la felul cum ne raportam la greseala, mai ales in prima parte a vietii. Cam perioada de la 5 ani la 20, 30, 40, 50 sau chiar mai mult, depinde de om. Greseala apare cand facem comparatii intre ce ni se cere si ce obtinem in urma actiunilor noastre. La inceput suferim, mai mult sau mai putin din cauza ca nu obtinem rezultatele asteptate. Dezaprobarea parintilor, a educatorilor, a sefilor, ne pune serioase probleme… De aceea cred ca e important sa sadim inca de la varste mici curajul de a gresi. Altfel obtinem oameni care se tem sa actioneze, care nu mai ajung la potentialul lor maxim si, in cazul Romaniei, adeseori ei ajung sa ceara ajutoare sociale.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 37 de urmăritori

Primele viorele din gradina mea! Vi le ofer!

Risipirea norilor…

Panseluta-minune

Rasarit

Carciumarese din gradina mea

Mar imbujorat in Moldova

Clăi de fân în Ardeal

Ianuarie 2012

Ghioceii lui 10 martie 2012

Pisica mea africana

Alo, am ajuns cu bine, dar ma simt cam straina!…

Crizantema

Invitatie de nerefuzat la o plimbare

Apus de soare la Tasnad

Prima mea floare de ceara

Buburuza

Orice drum duce undeva!


%d blogeri au apreciat asta: