Archive for Noiembrie, 2012

Maestri si discipoli

Când două fiinţe se iubesc, se produc schimbări între ele şi aura lor se nivelează. De aceea, când frecventaţi un Mare Maestru, când îl iubiţi, când comunicaţi cu el, se produc, la fel, schimbări, iar aura voastră se purifică, se întăreşte, se amplifică. Iată avantajul de a iubi fiinţe foarte elevate, foarte evoluate. Chiar atunci când iubiţi Mari Maeştri care nu sunt pe Pământ: Iisus, Buddha, Krishna, Zoroastru… se face între voi şi ei un fel de osmoză, iar voi beneficiaţi de Lumina lor. Dar dacă aveţi fericirea de a frecventa un Maestru viu, de a fi foarte aproape de aura sa, de a fi impregnat, bineînţeles, este încă şi mai bine.
Când discipolii se concentrează asupra Maestrului lor, ei primesc emanaţiile sale de puritate şi de Lumină, dar ei, ce îi dau ei? Credeţi-mă, pentru un Maestru, nu este atât de faimoasă această afacere, deoarece în schimbul a ceea ce el dă, el nu primeşte deseori decât murdării. Dar cum el a acceptat să facă sacrificii şi a învăţat să transforme impurităţile pe care le primeşte, el suportă, nu se plânge şi, astfel, ajunge să-i ajute pe discipolii săi.
Discipolul care face eforturi pentru a se identifica cu Maestrul său creează între Maestrul său şi el o adevărată legătură magică şi, graţie acestei legături, el începe puţin câte puţin să-i semene. Nu-i va semăna poate fizic, cu toate că este posibil – cu multă voinţă, credinţă şi timp, este posibil -, dar în interior primeşte înţelepciunea şi Lumina Maestrului său. Foarte tânăr, deja, am înţeles cât de benefic ar fi pentru mine să mă identific cu Maestrul meu. Nimeni nu m-a sfătuit, nici chiar el, este ca şi cum aş fi adus aceste cunoştinţe dintr-un trecut îndepărtat. Eu doream să intru în Spiritul său şi-mi imaginam că gândeam ca el, că simţeam ca el, că acţionam ca el. Am făcut aceasta fără a spune nimic la nimeni, nici chiar lui şi, ani după aceea, este curios, nu numai că am început să gândesc ca el, ci am început să-i semăn şi fizic. Această practică mi-a adus foarte mult. Eu simţeam că dacă, asemeni majorităţii oamenilor, mă mulţumeam să rămân ceea ce eram, nu aş fi mers foarte departe; atunci am vrut să înlocuiesc imperfecţiunile mele prin calităţile şi virtuţile tuturor marilor Maeştri, şi aceasta mi-a permis să avansez.
Dar mergeţi să vorbiţi oamenilor să-şi înlocuiască mentalitatea lor limitată! Ei o păstrează, o protejează, se agaţă de ea şi de aceea se văd pe faţa lor urme de dezordini şi de chinuri în care sunt pe cale să trăiască. Viaţa lor nu este făcută, deci, decât din meschinării, din diviziuni, din discuţii, din jigniri inspirate de natura lor inferioară pe care nu vor să o sacrifice. De câte ori în timpul ceremoniilor focului vă spuneam: “Învăţaţi să descifraţi ceea ce se petrece în faţa voastră. Aceste ramuri din care am făcut focul sunt negre, răsucite şi priviţi ceea ce produc: ce splendoare, acest foc! Atunci de ce vă încăpăţânaţi să păstraţi toate ramurile moarte înăuntru, în loc să le sacrificaţi, pentru ca ele să se transforme în căldură şi în Lumină?” Ah, nu, cuvântul sacrificiu îi face pe oameni să tremure, le este întotdeauna frică să piardă ceva. Ei bine, nu vor avea nici căldură, nici Lumină.
Din cauza acestei frici de a sacrifica natura lor inferioară oamenii trec pe lângă Adevărurile esenţiale care ar fi putut să-i salveze. Iar când li se vorbeşte să intre în Spiritul Instructorului lor, ei resimt aceasta ca o voinţă de a-i limita, de a le îndepărta libertatea şi puterile lor. Deloc, din contră a se identifica cu Maestrul care-i depăşeşte nu poate decât să-i ajute să le crească libertatea şi puterile. Dar, bineînţeles, cu condiţia ca să fie un Maestru care-i depăşeşte, altfel este inutil.
Practica identificării este bazată pe cunoaşterea unei Legi fizice, Legea rezonanţei. Dacă ajungeţi să vibraţi la unison cu o făptură sau alta, nu numai că veţi cunoaşte gândurile şi sentimentele sale, dar şi calităţile sale vi se vor comunica. Astfel, veţi putea să studiaţi, să o judecaţi, să decretaţi că aşa şi pe dincolo, dar, în realitate, nu o veţi cunoaşte cu adevărat, pentru că o veţi cunoaşte din exterior. O veţi cunoaşte doar atunci când veţi vibra la unison cu ea. Deci, faptul de a se găsi pe aceeaşi lungime de undă apropie două fiinţe, pentru ca ele să poată să se cunoască. Aceasta este Iubirea; adevărata Iubire este adevărata Cunoaştere, pentru că adevărata Iubire nu este nimic altceva decât o fuziune.
Pentru a deveni ca Maestrul său, discipolul trebuie să ajungă să introducă în el aceleaşi vibraţii. Da, este o problemă de vibraţii. Iar el poate să devină chiar mai mare decât Maestrul său; aceasta depinde de iubirea sa. Întotdeauna, cel care are cea mai mare iubire devine cel mai mare. Având cunoaşterea, forţa, evident ajută la ceva; dar nu cu cunoaşterea şi cu forţa se va merge departe. Pe când cu iubirea, mergeţi până la infinit! Iubirea vă face să alergaţi, încât nu vă mai opriţi… Da, iubirea aceasta este: a vă lua picioarele la spinare. Iubirea care vă lasă să stagnaţi nu este o adevărată Iubire.
Exista odată într-un ţinut îndepărtat un tânăr băiat care era de o forţă excepţională şi care a decis să pună această forţă în serviciul omului cel mai puternic de pe Pământ. Astfel, el a mers să se pună în serviciul regelui ţării vecine care l-a luat în escorta sa personală. Într-o zi, în care regele şi suita sa traversau o pădure, au fost avertizaţi că se găseau în apropiere de un loc bântuit de Diavol, iar regele a dat ordinul de întoarcere. “Oh! şi-a spus băiatul, dar atunci, nu acest rege este cel mai puternic, din moment ce-i este teamă de cineva care se numeşte Diavol!…” L-a părăsit şi a plecat în căutarea Diavolului pentru a se pune în serviciul său.
Într-o seară, el a observat o întreagă trupă sinistră de călăreţi negri. “Pe cine cauţi?” a întrebat şeful. “Il caut pe diavol.” “Eu sunt, ce vrei?” “.Am fost în serviciul cel mai puternic rege de pe Pământ, dar am văzut într-o zi că îi era fiică de tine. Tu eşti, deci, mai puternic decât el şi de acum înainte vreau să te servesc”. Bine, este bine, vino cu noi.” Şi el l-a urmat pe Diavol… Într-o zi a remarcat că trupa evita un loc unde se găseau cruci şi a întrebat ce erau aceste cruci pe care trebuiau să le evite. Istoria nu spune ce explicaţii exacte i-a dat Diavolul referitor la Iisus, dar tânărul om a înţeles că el trebuia să fie încă mai puternic decât Diavolul, din moment ce-i producea frică, şi s-a decis să meargă să-l servească. A căutat mult timp, mult timp, fără a putea să-l găsească. S-a angajat atunci ca luntraş la malul unui râu şi era atât de puternic şi de mare că transporta călătorii pe umerii săi de la un mal la altul sprijinindu-se pe un baston lung.
Într-o noapte, când era în mica sa cabană, a izbucnit o furtună teribilă: fulgere, trăsnete… Un adevărat potop! Cum el nu dormea, a auzit deodată un copii care plângea. Mirat, a ieşit şi, în obscuritate, a observat un copil mic. “Dar, micuţul meu, ce faci tu aici pe o asemenea vreme?” . “Aş vrea să traversez râul, dar nu pot, sunt prea mic!”. “Nu mai plânge, te voi duce eu.” L-a luat pe umărul său şi a intrat în râu… Dar apele erau crescute atât de sus şi curentul era atât de violent încât avansa cu foarte multă greutate şi, mai ales el, simţea că acest mic copil pe umerii săi devenea din ce in ce mai greu… “Dar, copilul meu, de ce eşti tu aşa de greu?” l-a întrebat luntraşul. “Cântăreşti tot atât cât şi Pământul!”. “Oh, răspunde copilul, eu sunt mai greu decât Pământul, eu sunt Iisus pe care tu vroiai să-L serveşti. Începând de astăzi te vei numi Cristoforos, purtător al lui Hristos”. Iată legenda Sfântului Cristofor.
Dacă, asemeni lui Cristoforos, discipolul părăseşte un Maestru slab şi temător pentru un Maestru puternic şi fără frică, cine poate să i-o reproşeze? Dacă el vrea să servească cel mai tare Maestru, cu ce este el vinovat? Iar Maestrul cel mai mare, cel mai puternic, este Soarele. Faţă de el, ceilalţi sunt slabi, bolnăvicioşi, şovăitori. Singurul care rezistă la toate furtunile, este Soarele. El este, deci, cel mai puternic, la el trebuie să mergeţi şi să-i serviţi şi lângă el trebuie să vă instruiţi. Da, dar oamenii care n-au primit Ştiinţa iniţiatică, nu ajung încă să vadă lucrurile în asemenea mod. Deja când li se vorbeşte să vibreze la unison cu Spiritul şi sufletul Maestrului lor, ei nu pot să înţeleagă. Deci, cu atât mai mult când este vorba de Soare.
Adevărata magie pentru discipol este, deci, de a putea să se identifice cu Maestrul său pentru a atinge ceea ce există în sufletul, în inima, în inteligenţa, în voinţa Maestrului său şi ca toate aceste comori să se verse în el. Deoarece un Maestru nu este aşa de egoist şi avar el vrea să vă dea în profunzime. Şi chiar dacă el vede că unul din discipolii săi îl depăşeşte, el este mândru. El spune: “Este copilul meu. Este mai inteligent decât mine, este mai bun decât mine, este mai puternic decât mine; cu atât mai bine, eu sunt tatăl său.” Şi el este mândru. Un tată care este furios că fiul său îl depăşeşte nu este un adevărat tată. Iar dacă un Maestru este furios că un discipol a ajuns să-l depăşească, dacă el este gelos, dacă începe să-i joace feste, să-l chinuie, înseamnă că nu a ajuns încă la gradul superior de dezinteres care este cea mai mare calitate a unui Maestru. Şi este adevărat că există Maeştri pe care gelozia nu i-a părăsit încă.
Nu i se poate reproşa unui discipol că vrea să-l depăşească pe Maestrul său. Dacă Dumnezeu v-a dat calităţi, cine vă poate împiedica să le dezvoltaţi? Punctul de sosire, idealul de ajuns, nu este nici tatăl vostru, nici mama voastră, nici Maestrul vostru, ci Dumnezeu Însuşi. Un Maestru este o etapă, un mijloc, o poartă, un educator, un tată, pentru un anumit timp, dar nu se spune nicăieri că voi trebuie să vă opriţi şi să faceţi rădăcini lângă Maestrul vostru. Se spune doar că prin Maestrul vostru voi trebuie să mergeţi spre Dumnezeu. Unde veţi găsi o idee mai înţeleptă, mai veridică? Dacă vă confecţionaţi idei proprii, asta nu mă priveşte; eu, eu vă dau totdeauna Ideile cele mai veridice, cele mai luminoase, cele mai divine.
Un Maestru este ca un tată sau ca o mamă care vă educă, dar nu trebuie să rămâneţi mereu lângă tatăl sau lângă mama voastră: trebuie să mergeţi spre Dumnezeu. Acum, dacă Maestrul vostru a ajuns până la Dumnezeu, veţi fi cu el lângă Dumnezeu şi va fi încă mai bine. Altfel, nu puteţi rămâne etern lângă Maestrul vostru. Da, altfel, un Maestru nu rămâne pe loc, el evoluează rapid; atunci veţi merge cu el chiar va trebui să fugiţi! El merge spre Dumnezeu, nu rămâne lângă voi şi trebuie să fugiţi împreună cu el pentru a merge lângă Dumnezeu. De ce? Pentru că punctul de sosire al tuturor făpturilor este Dumnezeu… Şi punctul de plecare?Este tot Dumnezeu.
Veţi spune: “Dar tatăl meu? Dar mama mea?”. Ei au fost ca nişte antreprenori, ei au fabricat corpurile voastre, casa voastră: o cabană sau un templu, depinde. “Dar eu vreau ca ei să fie cu mine!”. Ei bine, încercaţi să-i antrenaţi în cursa voastră!
(O. M. Aivanhov)

Anunțuri

6 Noiembrie 2012 at 10:28 am 2 comentarii

Sri Aurobindo

Fragment din articolul „Sri Aurobindo”

http://centru.kamala.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=105&Itemid=398

„La 4 mai 1908, in zori, politia britanica l-a arestat. Sri Aurobindo avea atunci 36 de ani. Avusese loc un atentat impotriva unui magistrat englez, iar bomba respectiva fusese fabricata in gradina fratelui sau Barin, care antrena „discipolii”. El nu fusese in nici un fel implicat in acel atentat. Organizarea revoltei nu avusese nimic in comun cu asemenea acte de terorism individual.

A fost dus la inchisoarea Laz Bazar. In primul moment credinta sa a fost un pic zdruncinata, caci nu intelegea intentia divina aflata in spatele acestui eveniment si se astepta sa fie „protejat”. A fost transferat la inchisoarea din Alipore unde a stat un an in asteptarea pronuntarii verdictului. La inceput astepta un semn divin ca sa stie ce are de facut. Apoi si-a amintit cum, cu o luna inainte de a fi inchis, simtise o chemare de a abandona orice activitate pentru a fuziona cat mai profund cu Divinul. Nedorind sa renunte la activitati, nu a ascultat acest apel si acum simtea ca toate legaturile pe care nu avusese puterea sa le rupa singur i-au fost taiate prin arestarea sa. In perioada petrecuta in inchisoare a atins starea de Constiinta Cosmica, Unitatea, cum a numit-o el, si a explorat planurile supramentalului, mentinandu-se permanent in contact cu Dumnezeu si primind prin gratia sa Cunoasterea Ultima, trecand prin diferitele transformari ale constiintei.

In timpul celor sase luni cat a durat procesul, cu doua sute de martori si 4000 de piese la dosar, Sri Aurobindo era inchis in fiecare zi intr-o cusca de fier in mijlocul salii de judecata. Dar experienta constiintei supreme nu-l parasea nici o clipa; astfel el nu vedea multimea ostila, ci percepea pretutindeni prezenta Supremului Absolut.

In acest mod, viziunea sa spirituala a integrat treptat binele si raul, adevarul si minciuna, frumosul si uratul, el atingand acea experienta a Unitatii care se afla in spatele oricarui cuplu al contrariilor. Sri Aurobindo s-a intrebat din nou si din nou care este rolul mortii, minciunii si al suferintei in aceasta lume, si cum poate fi adusa Lumina aici, pentru a le elimina definitiv. El si-a descoperit astfel Esenta Fiintei, dar se descopera a fi in acelasi timp si o persoana universala. „De ce ti-ai pune singur limite? Sa simti ca tu esti in sabia care te loveste tot atat de mult cat si in bratul care te iubeste, atat in imbratisarea Soarelui cat si in dansul pamantului, in tot ceea ce a trecut, tot ceea ce este acum si in tot ceea ce se straduie sa devina. Caci tu esti infinit si aceasta bucurie ti se ofera in totalitate.”

„El a experimentat de asemenea cunoasterea prin identitate, despre care vorbeste pe larg in Scrisori. Primele semne ale acestei noi constiinte sunt ca „incepi sa simti ca ceilalti fac parte din tine insuti, ca sunt diferite repetari ale tale, acelasi Eu modificat de catre natura in alte corpuri.” „Adevarata cunoastere nu se obtine prin gandire, spunea el, ea este ceea ce sunteti voi, ceea ce deveniti.”

Sri Aurobindo nu a fost un teoretician al evolutiei. Tot ceea ce a scris este consecinta realizarilor sale interioare. In perioada petrecuta in inchisoare a explorat succesiv planurile supramentale si ne-a facut apoi partasi ai acestor trairi, reamintindu-ne insa permanent ca trebuie sa ne convingem prin proprie experienta, sa cautam aceasta realizare in noi.

La 5 mai 1909, dupa un an de inchisoare, Sri Aurobindo a fost achitat in urma unor evenimente aparent misterioase. In ziua judecatii, cand toata lumea se astepta ca el sa fie condamnat la moarte, avocatul sau a fost cuprins de o iluminare spontana, care s-a transmis intregii sali. El a spus: „Mult timp dupa moartea lui cuvintele ii vor fi repetate nu numai in India, ci peste mari si tari. Caci va spun, un om ca el nu se afla doar aici, in fata acestui tribunal, ci in fata Curtii Supreme a istoriei.” Sri Aurobindo a fost achitat, dar fratele sau a fost condamnat la moarte prin spanzurare.

Parasind inchisoarea la 37 de ani, Sri Aurobindo s-a simtit ghidat de aceeasi voce interioara care i-a spus ca nimic nu este imposibil, nimic nu este dificil. El a regasit scena politica golita datorita executiilor si deportarilor masive si s-a reapucat de lucru. A fondat doua cotidiene, a proclamat idealul independentei totale. Acum nu mai este preocupat doar de destinul Indiei, ci de destinul intregii omeniri. Din punct de vedere spiritual, a cautat secretul unei vieti adevarate, divine in aceasta lume.

In februarie 1910, la mai putin de un an de la iesirea din inchisoare, intr-o seara, pe cand se afla in biroul sau de la ziar, a fost avertizat ca va fi din nou arestat si deportat in insulele Andaman. Atunci, deodata, a auzit clar aceeasi voce interioara spunandu-i: „Du-te la Chandernagor.” Zece minute mai tarziu s-a urcat in prima barca ce trecea pe Gange si a plecat. Astfel s-a incheiat definitiv viata sa politica.”

5 Noiembrie 2012 at 3:31 pm Lasă un comentariu

Lo Sfidante

Prin mintea noastra trec tot felul de ganduri care ne despart de posibilitatea de a ne bucura de momentul prezent.

2 Noiembrie 2012 at 9:20 am Lasă un comentariu


Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 40 de urmăritori

Primele viorele din gradina mea! Vi le ofer!

Risipirea norilor…

Panseluta-minune

Rasarit

Carciumarese din gradina mea

Mar imbujorat in Moldova

Clăi de fân în Ardeal

Ianuarie 2012

Ghioceii lui 10 martie 2012

Pisica mea africana

Alo, am ajuns cu bine, dar ma simt cam straina!…

Crizantema

Invitatie de nerefuzat la o plimbare

Apus de soare la Tasnad

Prima mea floare de ceara

Buburuza

Orice drum duce undeva!