Iti multumesc, cires drag, pentru florile tale, pentru fructele tale, pentru tot!

Dupa 20 de ani poate s-a creat o legatura afectiva intre mine si copacii din gradina casei sotului unde locuiesc.

Din nou a fost taiat un copac inainte sa stiu. Poate voiam sa-mi iau ramas bun de la el. I-as fi multumit pentru flori, pentru fructe… Cand l-am vazut, deja metalul patrunsese in trupul lui inca inghetat. Poate simt si eu ca il doare. Poate ar fi suportat mai usor daca ne-am cere iertare. Nu aveam nevoie sa plang pentru el, doar cateva secunde mi-ar fi trebuit sa reusesc sa spun la aflarea vestii… „ok”.

Iarta-ne, ciresule, ca suntem neinduratori, ca vrem mereu cirese multe, ca am ajuns insensibili.