A fi sau a nu fi bun

Nu se justifică să fii bun oricând, să pozezi într-o persoana bună, să îți forțezi limitele. Când oamenii nu se așteaptă la asta, s-ar putea ca bunătatea voastră să fie înțeleasă altfel.

Să nu ții cu tot dinadinsul să nu greșești!.. E posibil ca la un moment dat să ajungi să te gândești că puteai proceda altfel, că puteai folosi momentele respective într-un mod mai potrivit cu împrejurările.

10 Martie 2017 at 9:23 pm 2 comentarii

Propun să nu mai redistribuim articole cu greșeli flagrante de ortografie sau gramatică

Asta, dacă le cunoaștem!

Mai ales pe facebook, că acolo e baiul!

Totdeauna cele cu astfel de greșeli sunt articole scoase pe bandă ca să ducă la confuzii, să abată atenția de la chestii majore etc.

 

22 Februarie 2017 at 9:49 am 2 comentarii

“Prinsă în meandrele iubirii”

Să manifești iubire e una și a iubi ca disperatul/disperata (a fi îndrăgostit) e altceva.
Disperarea de a iubi și de a fi iubit e nevoia care apare atunci când, dintr-un motiv sau altul, ai nevoie de o cârjă. Cea mai nevinovată nevoie e aceea că am fost învățați/educați/am preluat fără discernământ când eram copii această convingere, că iubirea aduce automat fericire și când o “găsești” (ți se pare că o găsești), crezi că ai dreptul să o bați în cuie lângă tine.
Astfel, în loc să îți vezi de viața ta, de darurile tale pe care ar trebui să le manifești, te transformi într-un paznic feroce al “iubirii”. Dar iubirea nu e cea pe care o simți când iubești pe cineva. Tu ești iubirea și acea persoană a trezit în tine iubirea. Asta nu înseamnă că trebuie să ții persoana lângă tine cu orice preț. Bucurați-vă de iubire și vedeți-vă de viață! O viață frumoasă trăită doar ochi în ochi rar se întâmplă. Și a copia ce fac alți oameni fericiți, nu îți aduce automat fericirea.
Din momentul când crezi că persoana trebuie ținută lângă tine, ai început să îngropi iubirea. Iubirea se va transforma în ceva de coșmar, dar puțini văd asta. De obicei dau vina pe “obiectul” iubirii.
Dați iubirii libertate. Fără libertate ei îi va seca izvorul. Coșmarul va fi cu atât mai urât, cu cât persoanele implicate sun mai puțin pregătite pentru viață.

18 Februarie 2017 at 8:23 pm 1 comentariu

Povești din grădina mea. (Mărul care face flori)

Un măr era atât de mulțumit de sine, încât nu voia să se schimbe cu niciun preț. Florile sale erau cele mai frumoase din livadă!! Spre toamnă, merele au fost strânse în coșuri. Dar în mărul cu flori frumoase nu erau nici flori, nici mere.

18 Februarie 2017 at 8:22 pm Lasă un comentariu

Povești din grădina mea. (Un trandafir și un crin scriu povești)

Acum câțiva ani, două dealuri și o vâlcea, am plantat un trandafir superb în mijlocul unui rond. În grădină mai erau niște crini și alte flori. Admirând crinul, trandafirul s-a îndrăgostit ca prostul și a început a se strădui să îi semene. Ceva-ceva i-a reușit.. A înflorit… minunat! Avea petale decolorate și parfumul era ceva între trandafir și crin. Veneam mereu în grădină să aleg flori pentru prieteni. Uneori alegeam eu, alteori lăsam prietenii să spună ce floare își doresc. În toamnă, singur trandafirul nu fusese ales de nimeni. Trandafirul nemulțumit de el însuși a rămas cu florile neatinse și s-a ofilit.

18 Februarie 2017 at 8:21 pm Lasă un comentariu

Manifest pentru sănătatea României

Ochii românilor sunt ațintiți asupra Bucureștiului. Pentru că acolo a început să bată inima României.

 

Deocamdată inima asta mai are aritmie, nu bat în concordanță atriile din Piața Victoriei și cu ventriculii din fața Palatului Cotroceni. Sau invers…

 

Eu nu mai fac grevă. Sunt în București și manifestez pentru România! Nu mă mai interesează să cadă cineva sau să nu cadă cineva…

 

Am scris pe o hârtie “București” și stau cu picioarele pe ea. Nu știu dacă mai trebuie să cadă cineva. România însă trebuie să se ridice!

Să fie liberă, libertatea!

Să fie demnă, demnitatea!

Să fie la loc de cinste, cinstea!

Iubesc România, iubesc românii, oriunde ar manifesta!

Bună dimineața, România, oriunde ai manifesta!

10 Februarie 2017 at 9:06 am 2 comentarii

Din gară în gară, către primăvară

(panseuri din tren)

Dialog imaginar

  • Bună ziua, este liber aici?
  • Da.
  • Până unde mergeți?
  • Undeva într-o stație o să fie un cireș înflorit, sub el o bancă și acolo cineva pe bancă va ține o pancartă pe care scrie “aici cobori tu, X.” Când se va întâmpla asta, voi coborî.
  • Și dacă nu apare?
  • Atunci nu voi coborî. Dar se poate întâmpla să cobor și să urc totuși la stația următoare.

 

Tinerețe

Nu tinerețea este/ va fi cea mai frumoasă perioadă din viața ta. Cel mai frumos moment este mereu cel prezent; doar atunci ai ocazia să faci cea mai bună alegere din ceea ce a fost viața ta de până atunci.

Când totul călătorește în jurul tău

  • Unde vrei să mergi?
  • Nu merg nicăieri. Într-o zi, o pasăre va ciripi pe limba ei și eu voi ști că peste o lună, două, trei voi fi într-un loc anume. Și chiar dacă toate păsările vor fi mute, în sufletul meu voi ști ce am de făcut.
  • Deci tot mergi undeva…
  • Eu voi fi tot timpul la locul meu.

Substanță

Un om e făcut din gânduri, pisici, cireși și multe altele, pe care le găsești în fiecare zi într-un sac fără fund. În sacul acela e tot universul.

Dk

Dk skriem asa pt k ne place, unde s-o fi dukand atunci toată frumusețea sufletului, bogăția lui, toate gândurile care înfloresc în viața unui om? Knd skriem asa sper că avem în suflet, pe undeva, un trandafir superb, inocent, care împrăștie un parfum suav.

Poezia

Poezia o respirăm cu fiecare gând ce se pierde dincolo de orizontul cumpărăturilor, al familiei, al casei, al grijilor, al serviciului. Dincolo de ele e o lume care nu există. Acolo înflorește iubirea care își face loc, numai ea știe cum, printre grijile noastre. De regulă apare între tineri, dar printre grijile părinților. Nimeni nu poate trăi fără poezie, fără fiorul provocat de ceea ce numim frumusețe. Un an, indiferent de unde începe, are 365 de zile. Aproximativ. În cele 365 de zile, ba ne ninge zăpada, ba florile de cireș, ba sclipiri de poezie. Se întâmplă multe într-un an de zile, nu? Apoi toate se repetă, numai noi suntem irepetabili, adunăm în noi tot felul de flori, ninsori și fiori. Dar cum gândurile se duc uneori dincolo, dincolo de ceea ce putem pipăi sau vedea, m-am gândit într-o zi să plec la pescuit. Le alungasem pe toate dincolo, le dădusem vacanță. Și am stat pe linia orizontală, cu o undiță în mână. Mereu acolo este ceață. Și nu ai nevoie de momeală. Pur și simplu îți imaginezi ce vrei să aduci înapoi, apoi când undița se smucește, tragi de ea ca să fii sigur că aduni lângă tine ce vrei. Când am simțit că bagajul e plin, m-am întors acasă. Pe drum totul era frumos. Simțeam că în lume e mai multă iubire. Abia mai târziu mi-am dat seama că era logic, doar nu adusesem de acolo frică, ură, respingere. Cu timpul aflam despre oameni triști, dezamăgiți. Despre oameni care sunt implicați în războaie. Dar nu aflam despre oameni care fac războaie. Nu erau decât câțiva oameni conduși de frica de a nu pierde rezerve de petrol, de resurse, puterea. Din cauza acestei frici lumea se împărțea între cei avuți și fricoși, pe de o parte, și cei săraci pe de altă parte. Cei săraci își imaginau că nu au putere. Își mai imaginau tot felul de scenarii despre cei avuți, iar cei avuți nu aveau decât de câștigat de pe urma acestor scenarii. Ele alimentau paralizia celor săraci și se întărea astfel poziția celor puternici.

16 Ianuarie 2017 at 10:30 am Lasă un comentariu

Articole mai vechi


Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 37 de urmăritori

Primele viorele din gradina mea! Vi le ofer!

Risipirea norilor…

Panseluta-minune

Rasarit

Carciumarese din gradina mea

Mar imbujorat in Moldova

Clăi de fân în Ardeal

Ianuarie 2012

Ghioceii lui 10 martie 2012

Pisica mea africana

Alo, am ajuns cu bine, dar ma simt cam straina!…

Crizantema

Invitatie de nerefuzat la o plimbare

Apus de soare la Tasnad

Prima mea floare de ceara

Buburuza

Orice drum duce undeva!